Delta Dunarii, paradis romanesc!

Vara anului 2020 a inceput cu o luna iunie ploioasa. Meteorologii anuntau averse severe in mai toate zonele tarii. Se iesise din starea de urgenta in 15 mai si din 15 iunie, luandu-ne toate masurile de precautie impotriva SARS-CoV-2, am decis totusi ca viata trebuie sa mearga mai departe si trebuie sa ne bucuram de cele citeva zile de vacanta. Intr-o astfel de conjunctura am hotarat sa ne petrecem vacanta in Delta Dunarii, mai exact, la Sulina. In ziua plecarii am avut emotii in ceea ce privea starea vremii, pentru ca niste nori bosumflati ne-au insotit pe tot drumul pana la Tulcea. Din cand in cand se mai scuturau agresiv, dorind parca sa ne aminteasca faptul ca ploile detineau suprematia peste tara, iar soarele inca se lasa asteptat.

Tulcea, poarta spre Delta Dunarii!

In Tulcea am lasat masinile in parcarea de la Casa Sindicatelor, parcare care se afla in imediata apropiere a pontonului Nautica de unde trebuia sa ne imbarcam catre destinatia finala, Sulina. Aceasta parcare este foarte aglomerata si chiar ne-am straduit pentru a obtine un loc sigur pentru masinile noastre. Nu pot sa o uit pe d-na care tocmai sosise de la Sulina si care m-a asigurat ca vremea va fi buna in vacanta noastra pentru ca ,,la Sulina nu ploua niciodata”.

Vizita la Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunarii

Eram pentru prima oara in frumosul oras dunarean Tulcea si am decis ca pana la imbarcarea pe barca rapida catre Sulina, sa vizitam Centrul Muzeal Ecoturistic Delta Dunarii. Am fost incantati sa descoperim o multime de pesti de Dunare, dar si marini, oceanici, prezentati frumos, in acvarii mari si moderne. Muzeul cuprinde si o zona dedicata florei si faunei deltei, precum si amenajari ale unor locuinte pescaresti din delta, unde sunt prezentate indeletnicirile pescaresti. A fost un prim contact cu viata si frumusetile Deltei Dunarii, o incursiune teoretica ce ne-a ajutat sa intelegem si sa apreciem mai bine aceasta minunata zona a tarii noastre. Recomandam o vizita la acest muzeu, atat pentru cei mici dar si pentru adulti.

Cu barca rapida spre Sulina

Dupa o scurta plimbare pe faleza din Tulcea, ne-am imbarcat pe barca rapida cu directia Sulina. Ne-am bucurat sa calatorim spre Sulina doar grupul nostru de sase persoane, tinand cont ca eram inca in stare de alerta si pericolul datorat pandemiei nu trecuse. Calatoria cu barca rapida a durat 1 ora si jumatate, timp in care am avut parte de o ploaie torentiala. Insa , ajungand la Sulina, mi-am amintit de vorbele d-nei din parcare si i-am dat dreptate. In timp ce in toata tara erau anuntate ploi severe si chiar pe drum am avut parte de asemenea fenomene meteo, odata ajunsi in Sulina ne-a intampinat un soare arzator, care parca ne spunea un ,,bine ati venit” intr-unul dintre cele mai linistite orase ale Dunarii. Pe ponton, ne astepta, zambind gazda noastra, d-na Lili, de la Casa Diana, care ne-a condus la pensiune. Ne-am bucurat sa descoperim in acest micut oras, oameni deosebit de primitori, gazdele noastre Lili si Vali care ne-au fost de un real folos atat in organizarea excursiilor in delta cat si privind alte ponturi: ce este de vizitat, ce si unde se mananca bine. Fiind oameni deschisi am legat cu ei o prietenie stransa.

Plaja din Sulina

Prima zi am ales sa ne-o petrecem la plaja. Astfel, am descoperit o bucata destul de lata si intinsa de nisip fin, marginita de marea cu intrare lina in apa. Plaja din Sulina este ideala pentru familiile cu copii. Apa nu este atat de sarata, fiind un amestec de apa de mare cu apa dulce de Dunare. Din acest motiv, aici apa este mai calda chiar din iunie si pana la jumatatea lui septembrie. Ne-am bucurat de soarele arzator si de o prima baie in mare. Fiind la inceput de sezon, intreaga intindere de nisip fin ne-a stat la dispozitie noua si inca unei familii. Ne-am felicitat ca am furat startul estival cu o minunata vacanta in Delta Dunarii.

Excursia cu barca pe canalele din Delta Dunarii

Ziua urmatoare am dedicat-o in intregime unei excursii de neuitat in Delta Dunarii. Gazda noastra, Vali, ne-a condus cu barca personala pe canalele deltei, marginite de blocuri de stuf si ,,bordurate” de sute de nuferi albi si galebeni, a caror frumusete ne-a fermecat. Din stufarisul des, din cand in cand isi lua zborul cate o pasare ce plutea in fata ambarcatiunii noastre, pe deasupra apei, conducandu-ne parca spre adancurile Deltei. Prin hatisul de canale care se intretaie adesea si pe care doar un bun cunoscator al locului le poate deslusi si naviga, Vali ne-a condus catre lacuri imense, unde salasluiesc o multime de pasari. Am vazut astfel pelicani, lebede, cormorani, soimi, pescarusi, starci cenusii etc.

Carduri de pasari jucause

Lacurile Miazazi si Miazanoapte au fost o incantare pentru frumusetea stolurilor de pasari , care se jucau in aer intr-o simetrie uimitoare. Carduri de pelicani, brazdau apele lacurilor, zburand la mica inaltime cautand prada in apa. In multe locuri am vazut pelicani care vanau pesti la plasele instalate in lacuri de pescari. Micutii ,,hoti” de peste sunt protejati prin lege, fiind una dintre bogatiile acestui loc, alaturi de celelalte specii de pasari, animale si plante. Ne-am bucurat privirile cu peisaje minunate, cautand sa surpridem in fotografii frumusetea locului.

Satul Letea

In drum spre satul Letea am descoperit putin din traditiile locului, pastrate in vechea lotca de lemn acostata pe mal, pe langa care pasteau fie cai salbatici, fie cirezi de vaci. Carduri de ratuste se plimbau de-a lungul malului, completand parca imaginea arhaica a locului.

Satul Letea este o localitate care a devenit cunoscuta datorita Padurii Letea. Aceasta padure este o rezervatie naturala, bine conservata, care poate fi vizitata de turisti. Calatoria pana la Padurea Letea am facut-o cu o masina gen ,,safari”.

A fost o calatorie placuta, presarata adesea cu glumele ghidului nostru la Letea, Nea Lica, un localnic amuzant dar si foarte bine informat. Din cand in cand oprea masina pentru a ne da cateva detalii despre locurile prin care treceam. Am vazut o zona de stepa, unde s-a incercat cu ceva ani in urma sa se cultive terenul, aducand pamant roditor din alte zone. Cu timpul insa, in aceasta zona unde altadata a fost marea, sarea a iesit la suprafata si terenul a devenit arid. S-a format un fel de stepa ce permite dezvoltarea doar a unor ciulini.

Padurea Letea

Padurea Letea a fost declarata Rezervatie naturala si ingradita, cu tot cu vietatile care traiau atunci salbatic aici. Din acest motiv in Padurea Letea inca mai traiesc cai salbatici de a caror frumusete se pot bucura si turistii, intrucat vin sa se adape la un mic lac din padure.

Nea Lica ne-a aratat stejarii seculari, vechi de peste 500 de ani. Lianele se catara pe crengile copacilor padurii dorind parca sa razbeasca prin lastaris, ca sa ajunga la soare. Vita de vie salbatica este inca o specie rara de planta care poate fi admirata in Padurea Letea. O caracteristica a acestei paduri este dispunerea ei in fasii paralele. Padurea Letea este o padure veche, formata pe un sol nisipos, la care s-au adaptat doar anumite specii de arbori.

Insotiti pe tot drumul de tauni, insectele ,, fiorosase” ale deltei, ne-am indreptat catre dunele de nisip, o alta atractie a zonei.

Bucate traditionale pescaresti

Pentru ca se apropia ora mesei, Vali, gazda noastra de la Sulina, ne-a facut programare la o localnica din comuna C A Rosetti. Aici am savurat un meniu,, pe cinste”: bors de crap cu mamaliguta si maioneza de usturoi, peste la cuptor cu cimbru si mamaliguta. La final, gogosile framantate cu zer de la vacutele din propria gospodarie, au fost desertul perfect. In pretul de 50 Ron/pers am avut mancare la discretie ca de altfel si bauturile, tuiculita si vinul. Super incantati de masa traditionala , specifica deltei, ne-am intors la ambarcatiunea lui Vali, dupa ce ne-am luat ramas bun de la ghidul nostru la Letea, nea Lica. Ne-am continuat calatoria pe canalele deltei spre Golful Mosura si apoi in Sulina, unde am ajuns seara.

Domnul Comarzan, un impatimit colectionar, pasionat de istoria orasului natal

Una din diminetile urmatoare a parut cam inorata, asa ca ne-am hotarat sa nu mergem la plaja. In schimb ne-am propus sa vizitam cimitirul din Sulina, insotiti bineinteles de un ghid recomandat de gazdele noastre. Domnul Comarzan, este un localnic pasionat de istoria locului. Dumnealui colectioneaza obiecte vechi care au apartinut oamenilor din Sulina, precum si diverse obiecte de pe vase de navigatie. Colectia domnului este impresionanta si poate fi vizitata gratuit. Pentru a ne insoti la cimitir ca ghid, i-am platit d-lui o suma modica de 15 lei de persoana.

Despre Sulina, in vremurile de altadata

Am pornit impreuna cu ghidul nostru pe jos catre cimitirul din Sulina, care se afla pe drumul spre plaja, la cca 1,5 km de centrul orasului. Parcurgand acest drum, ghidul ne-a facut un scurt istoric al locului amintindu-ne de perioada de ascensiune maxima a orasului. La venirea in Sulina a Comisiunii Europene a Dunarii, s-au efectuat lucrari de amenajare a canalului Sulina. Astfel navele mari care veneau din diverse locuri pe mare puteau sa circule pe Dunare. Navele sosite din Europa pe vechiul fluviu, aveau acces pe Marea Neagra la rute maritime internationale.

Vizita la Cimitirul din Sulina

In acele vremuri au sosit la Sulina oameni din intreaga lume. Unii dintre ei si-au gasit aici sfarsitul. Despre ei si despre locuitorii de seama ai Sulinei de altadata, ne-a vorbit ghidul nostru. Cimitirul din Sulina este separat in cimitirul ortodox, catolic, cimitirul turcesc, cimitirul evreiesc. Ghidul ne-a condus la mormintele care aveau o poveste si pentru care ne-a dat explicatii generoase. Recomandam o vizita la cimitirul din Sulina, neaparat insotiti de ghid. In plimbarea din acea dimineata am descoperit o parte din istoria orasului Sulina. Am aflat totodata si povesti despre oamenii care au trait odinioara in acest loc. Acestia sunt cei care s-au straduit sa ,,ridice’’ micuta localitate la rang de oras civilizat intr-o epoca greu incercata.

Plaja, mare, soare in Delta Dunarii

In dupa amiaza acelei zile si dimineta urmatoare ne-am relaxat la plaja. Ne-am bucurat astfel, de cardurile de pasari salbatice care brazdau vazduhul pe deasupra noastra si de caii salbatici care pasteau in apropiere. La plecarea de la plaja, ne-am facut un obicei din a degusta o portie de peste prajit ( noi am preferat rizeafca) cu usturoi alaturi de o bere rece… rece la Cherhanaua ,, La Cristi”.

Locul unde Dunarea ,,saruta” marea!

O alta excursie pentru care am optat a fost cea la varsarea Dunarii in Marea Neagra. Vali, gazda noastra ne-a condus cu ambarcatiunea proprie de-a lungul canalului care a fost extins pe o distanta de 8 km. Am trecut mai intai pe langa farul vechi, apoi pe langa farul nou.

Am intrat in Marea Neagra strabatand culmile valurilor involburate ale marii si ne-am indreptat spre epava. Acesta este un vas comercial naufragiat care a devenit o atractie turistica a zonei. Epava are si ea povestea ei pe care ne-a detaliat-o Vali. Apoi, ne-am indreptat spre insula de pasari, o fasie de nisip care se intinde si la vecinii nostri ucraineni. .

Insula de pasari

Aceasta insula de nisip este gazda a mii de pasari, un loc impresionant ce merita sa fie vazut. Am realizat si noi un sir lung de fotografii, asezonat cu ,,trilurile” pasarilor de pe insula. Apoi, ne-am indreptat catre golful Mosura unde am admirat un superb apus de soare

Aniversare de neuitat in Delta Dunarii

Pentru ca baiatul nostru a implinit pe 17 iunie frumoasa varsta de 18 ani, i-am invitat pe prietenii nostri si pe gazdele de la Sulina, la o cina pe malul Dunarii. Am ales in acest sens Restaurantul Marea Neagra. A fost o seara minunata, petrecuta intr-o ambianta placuta, cu multa veselie si pahare ciocnite in cinstea lui Bogdan.

Pranz traditional in Delta Dunarii

Inainte de ajungem in Delta Dunarii, mai multi prieteni ne-au recomandat sa mancam storceag. Curiosi din fire si cam gurmanzi de fel, am apelat la Lili, gazda noastra, care ne-a sarit iarasi in ajutor. Ne-a facut rezervare la masa la o localnica acasa. Ne-am bucurat de mireasma si deliciul unor bucate traditionale din delta. Pranzul a costat 60 ron de persoana iar mancarea a fost excelenta si ,, pe saturate”. Bucatele au fost proaspat pregatite: storceag ( ciorba din sturion), crap prajit cu mamaliguta si maioneza de usturoi. Desertul a fost o portie zdravana de gogosi apetisante. Toate aceste bunatati, le-am savurat in tihna intr-o atmosfera placuta, tipic pescareasca.

Pescuitul ca divertisment!

Barbatii din grupul nostru si-au aratat ,,maiestria” in arta pescuitului. Au incercat sa prinda si ei un peste macar, fie pe pontoanele din Sulina, fie pe lacurile din apropierea plajei. Norocul nu le-a suras de fiecare data, iar pestii prinsi au fost eliberati in apa. Cu toate acestea distractia a fost maxima! O vacanta de 7 zile in delta trece cat ai clipi, atunci cand ai alaturi prieteni dragi cu care te simti minunat!